Televiziunea care angajează un prezentator nu primește automat și dreptul de a relua programele în care acesta a apărut. Pentru episoadele vechi, verificarea pornește de la drepturile asupra înregistrărilor și de la utilizările acceptate prin contracte. Semnătura vedetei pe noul angajament nu transferă, singură, arhiva emisiunii.
Reluările depind de mai multe drepturi asupra aceluiași episod
Înaintea unei mutări trebuie separate patru componente: denumirea programului, conținutul realizat, înregistrările păstrate și difuzarea. Ele pot avea titulari diferiți, astfel că acordul unei singure persoane nu rezolvă neapărat toate utilizările dorite.
În cazul unui episod, drepturile se împart astfel:
- Autorii au drepturi asupra operei audiovizuale, adică asupra creației realizate.
- Producătorului îi revin drepturi asupra înregistrării.
- Televiziunea are drepturi asupra difuzării proprii.
Dacă nu există o prevedere contractuală care să stabilească altceva, acordurile încheiate cu autorii îi transmit producătorului drepturile de utilizare a operei audiovizuale în ansamblu. Această condiție trebuie urmărită în documentele semnate, nu dedusă din identitatea persoanei care apare pe ecran.
Prezentatorul poate deține drepturi pentru prestația sa atunci când aceasta este protejată prin lege. Poate avea și calitatea de autor, dacă a adus contribuția creativă necesară. Rolul de gazdă nu este însă suficient pentru această calitate, iar apariția într-un episod nu îi permite, prin ea însăși, să îl redifuzeze.
Marca arată cine poate revendica denumirea programului
Denumirea unei emisiuni poate fi înregistrată de prezentator, de compania producătoare, de televiziune sau de o altă persoană. Registrul mărcilor poate fi consultat public. Căutarea trebuie să urmărească atât forma exactă a numelui, cât și denumiri apropiate.
Verificarea se face în bazele Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), WIPO și TMview. Din înregistrare contează titularul, serviciile pentru care există protecție și valabilitatea acesteia. Dacă o căutare nu identifică o marcă, rămân de consultat contractele: dreptul de utilizare a denumirii poate fi stabilit și acolo.
Înregistrarea unei firme la Registrul Comerțului este distinctă de înregistrarea mărcii, după cum explică OSIM. Numele societății nu trebuie confundat cu protecția obținută prin procedura pentru mărci.
Perioada de protecție este de zece ani, calculată începând cu depunerea cererii. Reînnoirea permite alte perioade, fiecare de zece ani. Solicitarea poate fi depusă în intervalul de șase luni anterior expirării sau în următoarele șase luni după expirare, caz în care taxa este majorată.
Titularul poate solicita încetarea utilizării unei denumiri identice sau similare dacă există posibilitatea ca publicul să confunde serviciile. OSIM recomandă ca primul pas să fie o atenționare. Continuarea folosirii, însoțită de un prejudiciu, poate duce la sesizarea instanței de către titular.
Genericul identifică producătorul, iar licența identifică postul
Numele producătorului se caută în genericul episoadelor. Separat, situațiile publicate de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) permit verificarea titularului licenței televiziunii.
Licența audiovizuală autorizează difuzarea unui serviciu de programe într-o zonă determinată. Ea nu dovedește proprietatea asupra denumirii fiecărei emisiuni sau asupra episoadelor sale. Deținătorul licenței poate fi diferit de persoana care deține drepturile programului.
Într-un exemplu ipotetic, marca este a televiziunii vechi, producătorul a realizat înregistrările și le păstrează, iar prezentatorul a fost angajat să apară în program. După plecare, el poate prezenta o altă emisiune, dar noua angajare nu transferă, singură, nici marca televiziunii vechi, nici episoadele producătorului.
Dacă marca îi aparține chiar prezentatorului, situația denumirii poate fi diferită. Folosirea ei rămâne totuși de confruntat cu obligațiile contractuale. Exemplul descrie o situație posibilă, nu stabilește proprietarii unei emisiuni reale.
O idee similară nu permite copierea elementelor protejate
Un program bazat pe interviuri poate porni de la o idee generală folosită deja de altcineva. Faptul că o persoană a utilizat prima acea idee nu o transformă în proprietatea sa. Protecția privește opera audiovizuală, iar verificarea urmărește realizarea concretă și înțelegerile dintre participanții la producție.
Televiziunea nouă poate construi un program pe aceeași idee generală, sub o altă denumire. Schimbarea titlului nu autorizează însă preluarea elementelor concrete protejate și nici încălcarea unei mărci sau a obligațiilor asumate contractual.
Contractele stabilesc utilizările permise înainte de lansare
Contractul care leagă producătorul de autorul principal al operei audiovizuale trebuie încheiat în scris. Pentru verificarea unei emisiuni, documentele se cer părților semnatare; informațiile din registre și din generic nu le pot înlocui.
Verificarea contractuală are următorii pași:
Se consultă contractul de producție, angajamentul prezentatorului și acordurile prin care autorii au transmis drepturile.
Se identifică elementele autorizate, modalitățile de folosire, teritoriile, durata și plata convenită.
Se urmăresc limitele privind numărul difuzărilor, utilizarea pe internet, limba și eventualele clauze de exclusivitate.
Înaintea lansării, se confruntă permisiunile existente cu planul concret: denumire, elemente ale programului, episoade din arhivă, reluări și publicare online. Pentru drepturile neacoperite, părțile trebuie să ajungă la un acord.
O autorizare acordată pentru o singură difuzare nu echivalează cu permisiunea unui număr nelimitat de reluări. O nouă transmitere sau publicarea pe internet trebuie raportată la utilizările aprobate; în anumite situații este necesară o autorizare suplimentară.
Pentru verificarea mărcilor, OSIM oferă și cercetări la cerere, contra cost. Tariful variază după cercetarea solicitată, câte categorii de produse ori servicii sunt verificate și cât de repede este cerut răspunsul. Nu există un tarif unic aplicabil tuturor solicitărilor.
