Cuplurile care locuiesc împreună fără a fi căsătorite nu dobândesc automat bunuri comune, spre deosebire de partenerii căsătoriți, unde se aplică regimul comunității legale. La o eventuală despărțire, simpla conviețuire nu are relevanță juridică, iar proprietatea asupra unui bun este determinată exclusiv de actele care atestă dreptul de proprietate.
Astfel, dacă o persoană contribuie financiar la achiziționarea unei case sau a unei mașini, dar bunul este înregistrat legal doar pe numele partenerului, la separare nu are un drept automat asupra acelui bun. Proprietatea aparține, din punct de vedere legal, persoanei al cărei nume figurează în contractul de vânzare-cumpărare sau în cartea funciară. Investiția financiară a celuilalt partener riscă să fie pierdută integral dacă nu poate fi dovedită.
Singura cale de a emite pretenții financiare asupra unui bun care nu este pe numele tău este demonstrarea în instanță a aportului financiar. Probele esențiale în acest demers sunt documentele clare, precum extrase de cont care arată transferuri bancare, chitanțe sau chiar mesaje din care reiese explicit contribuția cu bani. Confuzia legată de acest aspect legal afectează frecvent cuplurile în momentul despărțirii, conform Lyla.
Situația se schimbă fundamental dacă bunul de valoare este cumpărat pe numele ambilor parteneri. În acest caz, se instituie o coproprietate. Dacă, după separare, cei doi nu ajung la o înțelegere amiabilă privind împărțirea, decizia poate fi luată de o instanță judecătorească. Există trei soluții legale pentru partaj: divizarea fizică a bunului, dacă este posibil, atribuirea acestuia unuia dintre parteneri cu obligația de a-i plăti celuilalt o sumă compensatorie numită sultă sau vânzarea bunului și împărțirea sumei obținute.
Pentru a proteja investițiile făcute în cuplu, cea mai sigură metodă este ca bunurile importante să fie trecute în acte pe numele ambilor parteneri. Pe lângă înscrierea în contractul de vânzare-cumpărare, este crucială păstrarea tuturor dovezilor de plată. O discuție deschisă despre finanțe și acte nu reflectă o lipsă de încredere, ci reprezintă o dovadă de respect reciproc și de grijă pentru siguranța financiară a fiecăruia.