Michael Phelps a dezvăluit că a vrut să se sinucidă după Jocurile Olimpice din 2012

Michael Phelps a dezvăluit că a vrut să se sinucidă după Jocurile Olimpice din 2012

O mărturisire despre costul real al performanței

Michael Phelps, sportivul în vârstă de 41 de ani cu un palmares de 28 de medalii olimpice, a făcut o dezvăluire cutremurătoare despre lupta sa cu sănătatea mintală. Într-un documentar realizat de L’Equipe despre antrenorul său, Bob Bowman, cel mai medaliat olimpic din istorie a mărturisit că a avut o tentativă de sinucidere după Jocurile Olimpice de la Londra din 2012.

Perioada de după competiția din 2012 a marcat cel mai grav episod din lupta sa cu depresia și anxietatea. Phelps, care a adunat 23 de medalii olimpice de aur de-a lungul carierei, a explicat că avea la dispoziție 30 mg de somnifere și a privit acel moment ca pe un semnal de alarmă major. Mărturisirea sa aduce din nou în atenția publică presiunea enormă care însoțește performanța la cel mai înalt nivel, o presiune care nu dispare odată cu obținerea medaliilor.

Intervenția antrenorului și momentul de cotitură

Antrenorul Bob Bowman, care l-a ghidat pe Phelps spre cele mai mari succese, a relatat că sportivul se afla într-o stare foarte rea, dar la acel moment nu a înțeles pe deplin dimensiunea problemei. Un moment crucial a avut loc în septembrie 2014, când înotătorul a fost arestat pentru conducere sub influența alcoolului. Potrivit Dolce Sport, Bowman a fost cel care l-a îndemnat ferm să se interneze într-un centru de recuperare, deși Phelps a fost inițial reticent.

Acel episod a reprezentat un punct de cotitură în viața sportivului. După perioada de recuperare, Michael Phelps a revenit în competiții și a reușit să mai câștige șase medalii olimpice la ediția din 2016 de la Rio. În prezent, el merge regulat la psiholog și abordează depresia și anxietatea ca pe un proces continuu de gestionare, renunțând la iluzia că problemele de sănătate mintală pot dispărea complet.

Povestea lui Phelps demonstrează că un palmares impresionant nu oferă imunitate în fața problemelor psihice. Criza sa de după Londra 2012 arată că, uneori, vârful performanței sportive poate ascunde cele mai adânci lupte interioare, nevăzute de public.