Louis Zamperini a rezistat 47 de zile pe două plute de salvare în Oceanul Pacific, după prăbușirea unui bombardier B-24, apoi a petrecut aproximativ doi ani în lagăre japoneze. Simon Kenton a supraviețuit atacurilor, foametei și unei torturi la care a fost supus de nouă ori. Cele două istorii sunt relatate de Adevărul.ro ca exemple de supraviețuire în condiții extreme.
Experiențele lor s-au desfășurat în perioade și locuri diferite. Zamperini a fost atlet olimpic și sublocotenent în Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Kenton a fost vânător, cercetaș și soldat al frontierei americane, în regiunile care corespund astăzi statelor West Virginia, Kentucky și Ohio.
Zamperini a trecut de la pista olimpică la misiunile de bombardament
Louis Zamperini s-a născut la 26 ianuarie 1917, în orașul Olean, statul New York, într-o familie de imigranți italieni. Familia s-a mutat ulterior în California, unde el a învățat să boxeze pentru a se apăra de copiii care îl umileau din cauza originii sale.
Mai târziu s-a dedicat alergării, avându-l drept idol pe atletul Glenn Cunningham. Zamperini povestea că, înainte să alerge, aproape nimeni din școală nu îi știa numele. Fratele său mai mare, Pete, l-a îndemnat să renunțe la băutură și fumat și să se antreneze constant. În vara în care a luat această hotărâre, a ajuns să nu își mai permită nici măcar un milkshake.
La Jocurile Olimpice din 1936, Zamperini s-a clasat pe locul al optulea în proba de 5.000 de metri. A studiat la Universitatea din California de Sud, iar în septembrie 1941 s-a înrolat în Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite, în programul pentru pregătirea cadeților aviatori. A obținut ulterior gradul de sublocotenent.
A fost trimis pe insula Funafuti, din Pacific, și a servit ca bombardier în echipajul unui avion Consolidated B-24 Liberator numit „Superman”. În aprilie 1943, în timpul unei misiuni deasupra insulei Nauru, aflată sub control japonez, avionul a fost grav avariat. După raid, trei avioane japoneze de vânătoare de tip Zero au atacat aparatul, dar echipajul a reușit să revină la bază.
Un avion considerat o „rablă” s-a prăbușit la 1.370 de kilometri de Oahu
Zamperini a plecat apoi într-o misiune de căutare cu un alt bombardier B-24, pe care echipajul îl considera o „rablă”. Aparatul a suferit defecțiuni grave și s-a prăbușit în ocean la 27 mai 1943, la 1.370 de kilometri de Oahu.
Opt dintre cei 11 membri ai echipajului au murit în urma impactului. Louis Zamperini, pilotul Russell Allen Phillips și Francis Pershing McNamara au scăpat și s-au refugiat pe două plute mici de salvare, legate între ele.
Proviziile de urgență s-au terminat în numai 24 de ore. Cei trei au început să bea apă de ploaie și să mănânce ceea ce puteau prinde, inclusiv pești, albatroși și alte păsări marine. Au înfruntat valuri uriașe, atacuri ale rechinilor și focurile avioanelor japoneze.
După 33 de zile, Francis Pershing McNamara a murit. Zamperini și Phillips i-au înfășurat trupul și l-au lăsat în ocean, apoi au continuat să plutească în larg. S-au hrănit cu pește crud și păsări atrase pe plută și au băut apa strânsă după ploi.
În a 47-a zi de derivă, Zamperini și Phillips au ajuns în Insulele Marshall. Acolo au fost capturați de marina japoneză, iar supraviețuirea pe ocean a fost urmată de prizonierat.
Captivitatea lui Zamperini a continuat până la sfârșitul războiului
Zamperini a fost ținut în captivitate și bătut cu brutalitate până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Printre torționarii săi s-a numărat Mutsuhiro Watanabe, supranumit The Bird. Acesta a fost inclus pe lista celor mai căutați 40 de criminali de război din Japonia.
După întoarcerea acasă, fostul atlet și militar s-a confruntat cu stresul posttraumatic. A reușit să își refacă viața și a trăit până la vârsta de 97 de ani.
Istoria sa a fost transpusă ulterior în două filme și într-un documentar:
- „Unbroken”, lansat în 2014;
- „Captured by Grace”, documentar lansat în 2015;
- „Unbroken: Path to Redemption”, lansat în 2018.
Simon Kenton a învățat să supraviețuiască în sălbăticie de la 16 ani
Simon Kenton s-a născut la 3 aprilie 1755, în comitatul Fauquier, Virginia. Tatăl său, Mark Kenton Sr., era imigrant irlandez, iar mama sa, Mary Miller Kenton, avea origini scoțiene și galeze. A crescut la o fermă și nu a învățat să citească ori să scrie, în afară de propriul nume.
La 16 ani, Kenton a fost implicat într-o ceartă din gelozie care avea legătură cu o femeie. Convins că omorâse un bărbat, a fugit în sălbăticia din regiunile care formează astăzi West Virginia, Kentucky și Ohio. Timp de mai mulți ani a folosit numele Simon Butler, potrivit Kathy Alexander.
Kenton a devenit vânător și cercetaș și și-a petrecut mult timp în sălbăticie. A supraviețuit atacurilor violente, epidemiilor, întâlnirilor cu animale sălbatice și perioadelor de foamete. Mai multe episoade ale vieții sale au avut loc în timpul conflictelor dintre coloniști și amerindieni.
Un atac din 1773 l-a lăsat fără hrană, haine și pușcă
Spre sfârșitul iernii din 1773, Kenton și doi însoțitori își uscau hainele ude lângă un foc de tabără, în apropierea actualului oraș Charleston, din Virginia de Vest. Au fost atacați, iar unul dintre cei trei bărbați a fost ucis.
Kenton și celălalt însoțitor au reușit să scape, însă au rămas fără hrană, haine și puști. Au rătăcit mai bine de o săptămână de-a lungul râului Great Kanawha, trecând prin nopți reci și lipsa hranei. Au ajuns în cele din urmă la râul Ohio, unde au întâlnit alți oameni ai frontierei, care i-au ajutat.
În 1774, Kenton a fost înrolat drept cercetaș în Războiul Lordului Dunmore. A luptat de partea coloniștilor împotriva războinicilor Shawnee, într-un conflict pentru controlul unor teritorii aflate în actualele state Virginia de Vest și Kentucky.
Kenton l-a scos pe Daniel Boone din mijlocul unei lupte
În aprilie 1777, Simon Kenton i-a salvat viața lui Daniel Boone, unul dintre pionierii expansiunii americane spre vest. Boone fusese rănit la picior de un glonț în timpul unui atac și era pe punctul de a fi scalpat.
Kenton l-a împușcat pe războinicul care îl ataca pe Boone cu un tomahawk, apoi a doborât un alt atacator cu patul armei. A mai înfruntat doi bărbați cu un cuțit, după care l-a luat pe Boone în spate și l-a scos din mijlocul luptei.
Daniel Boone i-ar fi spus atunci lui Kenton că se comportase ca un bărbat și că era un om de ispravă. Relatarea păstrează afirmația la nivelul unei replici atribuite, nu al unei declarații confirmate direct.
Kenton a participat și la Războiul de Independență al Statelor Unite, de partea americanilor. Misiunile la care a luat parte i-au consolidat reputația de om al frontierei.
Capturat în 1778, a trecut de nouă ori printre șirurile de războinici
În 1778, în timpul unei misiuni de spionaj, Kenton a fost capturat de războinicii Shawnee și torturat timp de mai multe ore. A fost obligat să parcurgă aproximativ 400 de metri printre două șiruri de războinici care îl loveau cu bețe.
A supraviețuit de nouă ori acestei suplicieri. Deși era grav rănit, a primit ajutorul unui alt om al frontierei și a scăpat cu viață.
După război, Kenton s-a recăsătorit, după ce prima sa soție murise într-un incendiu. A avut șase copii și s-a stabilit în Ohio, unde a murit la vârsta de 81 de ani.
